Acad. dr. ing. Grigore Moisil

Grigore Moisil

De ce "Grigore Moisil"?

           Din respect.

           Din admiratie.

           Pentru cel ce si-a dedicat viata matematicii, adoptand-o ca filosofie de viata.

           A fondat scoala de algebra logicii si teoria algebrica a mecanismelor automate, a fost deschizatorul de drum al studiilor de logica polivalenta si logica nuantata, care au stat la baza primelor calculatoare romanesti.

           A avut contributii esentiale la dezvoltarea informaticii si la formarea primelor generatii de informaticieni. A publicat lucrari in domeniile analizei matematice, algebrei, logicii matematice, geometriei, mecanicii. A creat o puternica scoala romaneasca de cercetatori care au adus contributii foarte valoroase in domeniul informaticii incepand din 1953.

           In lingvistica matematica s-a ocupat de traducerea automata cu ajutorul calculatorului si de modelele logice ale limbii. De altfel, este fondator al scolii romanesti de lingvistica matematica, recunoscuta pe plan international.

           In 1962 a infiitat Centrul de Calcul al Universitatii din Bucuresti, intr-o epoca de avant a stiintei calculului si calculatoarelor pe plan mondial. In acest centru s-a pregatit o serie puternica de cercetatori: matematicieni, ingineri, fizicieni, lingvisti, logicieni. Acest efectiv a  reusit ca in doar cateva saptamani sa stapaneasca utilizarea primului calculator (polonez, ODRA) adus in expozitie la Centrul de calcul. In cateva luni au ajuns specialisti in programarea calculatorului IBM 360/30, pe atunci o noutate din generatia III.

            Fostii lui studenti si-l aduc aminte nu numai ca pe un profesor emerit ci si ca pe un om plin de haz. Una dintre vorbele sale de duh foarte gustate in epoca ar fi fost: „Fiecare barbat are nevoie de o amanta! Nevasta crede ca el e la amanta, amanta crede ca e la nevasta, si asa, el poate sa sada linistit in biblioteca sa citeasca!” 

Profesorul de dincolo de timp (scurt interviu imaginar, cu întrebări și răspunsuri reale)

-Domnule profesor Grigore Moisil, ce parere aveti despre ideea mea de a va lua un interviu?
R: Îmi placi fiindca ma asculti, esti inteligent fiindca ma crezi genial, taci- e ceea ce te face sa te crezi fin si sa te creada prost.

- După atâția ani, vorbele dvs. de duh sunt citite și citate, au intrat în folclor...
R: As vrea sa prindeti intelesul paginilor pe care as fi vrut sa le scriu, sa vedeti gandul care se leaga de gandurile celor ce au fost.

- Cu ce vă mai ocupați acum?
R: Matematica, stiinta zisa exacta.

- Ce fel de matematică?
R: Există şi matematici pure, şi matematici aplicate. În matematicile pure, cercetătorul face "cum trebuie, ce poate"; în matematicile aplicate, face "ce trebuie, cum poate".

- Ar fi bine să ne ocupăm și noi de matematică?
R: Azi facem matematica ce va fi folosita miine si mai ales poimiine, ca daca n-am face-o azi, poimiine ar trebui s-o importam.

- Pot spune că vă apreciez mult această opinie...
R: Nu e de parerea ta cel ce te apreciaza, ci cel ce te imita.

- Exista însă persoane care nu sunt de acord cu ea.
R: Legile tarii nu interzic nimanui sa fie imbecil.

- Așa este, dar ... să fim optimiști în legătură cu viitorul nostru.
R: Ce este un pesimist? un optimist bine informat.

- Azi avem -teoretic cel puțin- mai multe posibilități, ni se deschid mai multe perspective...
R: Sunt perspective care ni se deschid largi si goale.

- Nu v-ați pierdut deloc simțul umorului...
R: Umorul e un cocktail de revolta si disperare.

- Ce aveți de transmis unui tânăr din ziua de azi?
R: Un om la 20 de ani trebuie sa fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat si la 60 stimat.

- Și în încheiere?
R: Lasă-mă singur: aş vrea să mă gândesc la tine!

a consemnat: prof. Marius Dolcan

Grigore Moisil